Grafeme Colorate

 Știai că formația Beatles are o piesă cu titlul „ Pădurea norvegiană” ? Nici eu nu am știut când am deschis prima pagină a acestui roman care se deschide cu ideea acestui cântec. Roman al melancoliei, al muzicii, al artei, al literaturii, al cărților, al peregrinării și al psihicului, „ Pădurea norvegiană” cere să fie descoperit cu și prin muzică.   Dacă prima pagină conferă impresia de roman pasiv căci Toru Watanabe, personajul principal este pasager al unui avion și rememorează întâmplările în centrul cărora s-a plasat acum optsprezece ani, de fapt, volumul se dovedește mai mult decât antrenant. Temele principale ale cărții aduc în prim-plan probleme sociale actuale într-un stil autentic, direct, nemijlocit, descriptiv până la limitele naturalului, dar fără a cădea în vulgaritate.  Sinuciderea, depresia, explorarea sexualității, moartea și fantezia sunt principalele teme care demonstrează imperfecțiunea umană care a existat dintotdeauna. Deși se vorbea prea puțin...

 Ascult muzică jazz și savurez o cană garnisită cu un cappuccino desăvârșit în timp ce scriu aceste rânduri. Abia s-a crăpat vinerea tomnatică și mă pot delecta din/ cu cuvinte căci am zi liberă. Noiembrie cel tradițional (înainte de epoca pandemică) se lansa cu Bookfest, iar anul acesta s-a grăbit să revină după o absență de trei ani. :)  (Evident că dragul de Bookfest parcurge mai multe orașe (București, Cluj-Napoca, Brașov etc) dar eu voi scrie puțin despre evenimentul brașovean.) Dar ce este Bookfest-ul? -Un festin de cărți, ar răspunde unii. -Un prilej de lansări de cărți, ar spune alții. Eu aș cuprinde ambele răspunsuri într-unul confirmându-le în termenul un pic mai pretențios de „salon de carte”. Anul acesta revine cu ediția a VI-a unde vor fi expuse atât cărțile clasice, moderne, postmoderne, cât și cele mai noi apariții editoriale la prețuri ceva mai armonioase cu buzunarul nostru. :)  Mai mult, o serie de autori contemporani (români) vor fi aici sâmbătă cu pril...

                              Editura Polirom ne-a obișnuit cu o colecție impresionantă de cărți bune și foarte bune, clasice, moderne, postmoderne, de suet, de suflet, volume care te însoțesc și după ce închei ultimul capitol și personaje menite să-ți șoptească la ureche replici memorabile pe care, vrei sau nu, ajungi să le reproduci până-ți disperi cunoscuții.  Odată cu sezonul închinat Halloween-ului mi-am setat creierul să intre în dimensiunea universului creionat de Bulgakov în volumul „ Ouăle fatale. Diavoliada ”, două lucrări de proză scurtă cu care mi-am preafericit vreo două ore.  Alegerea nu putea fi mai potrivită. Ambele lucrări par a se citi singure, a se materializa în fața ochilor cititorului și de a-l aduce pe acesta într-o lume pe care nu a atins-o vreodată în mod autentic. Hm, toate cărțile bune ar trebui să facă asta, deci, nimic neobișnuit până acum. Ba chiar reușești să mai descoperi...