Posts

Ca o mixandră

Image
                                   A apus soarele tomnatic și ziua s-a strecurat în alte colțuri ca să se odihnească departe de lumina lunii. Am vizionat un film (The Haunting-1999), tare, tare light (credeam că era un horror serios, neseriosul), mai ales că principala atracție era intriga. Am citit cartea pe care se bazase scenariul și speranța mea era că mă va speria măcar puțin. Rezultatul? N-am avut parte nici măcar de o sperietură formală. Poate că efectele speciale nu erau perfecționate ca acum, iar personajele au fost placide .  E ăsta un motiv să mă simt ca o mixandră? Mixandrele sunt flori minunate și frumos colorate, dar, din nu știu ce motiv, azi sunt o mixandră. Îmi colorez gândurile nocturne cu pudră parfumată de melancolie și cu aroma următoarei sesiuni de shopping (păzea că vin mâine).  Și da, multe s-au schimbat în viața mea. Nu mai îndrăgesc himere și nu mă mai îndrăgoste...

Un altfel de Hamlet

Image
 Dacă ai fost, ești și vei fi mare admirator al operelor shakespeariene îți ofer o recomandare cinefilă de neratat în această toamnă: oh, da, se lasă cu răzbunări, discursuri dramatice, crime, sânge și ceva ritualuri vikinge.  Acesta e semnul pe care-l așteptai ca să pornești pelicula ”The Northman”  unde Amleth (putea oare să fie mai specific nominal de-atât?) are de parcurs o adevărată odisee în care drama lui Shakespeare cunoaște o glorioasă reinterpretare. Pe lângă similaritățile dintre cele două intrigi întâlnite în film și în piesa de teatru, avem și câteva delicioase diferențe care nu fac decât să reîntregească misterul vikingilor prin datini, rituri, superstiții și călătorii aventuroase.  În film evoluează Alexander Skarsgărd pe care îl știți probabil din filme precum Kill Your Darlings (2006), The Legend of Tarzan (2016) sau din seriale ca True Blood (2008-2014) și  Anya Taylor-Joy ( The Queen's Gambit-2020; The Witch-2015, Emma-2020 etc). Nu trebuie n...

Chestii de început de toamnă

Image
                             E toamnă, în sfârșit, pentru ca pisica să fie pe lăbuțele ei în stil tomnatic, să-și lanseze gheruțele în tumultul zborului unor frunze care abia s-au îndurat să-și abandoneze copacii.  Oh, da, nu tu, zăpușeală, nu tu, caniculă infernală, nu tu, transpirație și sete infinită, toate s-au împrăștiat odată cu furtuna aia nocturnă brașoveană care a făcut înconjurul țării la finele lui august.  Temperatura a scăzut, vânturile șutează puternic și te poți desfăta și cu alte chestii. O băutură caldă și o peregrinare par soluția perfectă acum indiferent de oră, iar poveștile care ne-nconjoară poartă alte culori. Iată că te poți bucura respirând în voie și înainte să faci o piruetă pierdută prin parc, ajungi să traversezi dușul rece al sezonului.  Dar e okay.  Am așteptat prea mult toamna ca să mă plâng. Welcome, autumn, be kind, be cool, be you! 

Gânduri nocturne

Image
                     E trecut de miezul nopții și gândurile mă acaparează maieutic și efervescent. Nimic nou, nimic decadent până acum. E drept, Bukowski și-a făcut datoria de a mă însoți până acum, dar totul are un termen de expirare.  Nu am pretenția să scriu ceva menit să rezoneze cu restul, mai ales că dacă ne-am raporta la mentalități statistice mă îndoiesc că pot găsi pe cineva care să-mi înțeleagă șirul gândurilor. E mai simplu să-nțelegi șirul lui Fibonacci sau să-ți găsești un alt hobby. Dacă printre pasiunile tale se numără și legatul și dezlegatul șiretelor, be my guest! :)  În ultima vreme mă tot bate gândul (nu, nu-i fac dosar penal) că orice job are un target. Iar acel target e unul lunar care trebuie atins or asta înseamnă că la nivel lingvistic facem abuz de termenul lună ceea ce nu e tocmai corect dacă ne referim la poziții geografice și la setarea portativelor temporale așa cum au fost reprezentate de sec...

Show Must Go On

Image
Ar trebui să-mi las degetele s-alerge pe tastatură și să revin pe dragul meu blog, uitat de ceva vreme. După o absență și o mică hibernare, iată-mă! Cu întârziere, urez tuturor, un an mai bun, mai fericit, mai sănătos și mai înfloritor! :) Știu că am intrat pe tărâmul idelor lui Marte, dar aș minți dacă aș pretinde că absența mea nu a fost fondată. M-am întovorășit cu o multitudine de chestiuni ce nu sufereau amânare (de la schimbarea proiectului la care am onoarea să particip, shhhhhhhh, nu pot spune mai multe pe tema asta-la călătorii, de la studiu la examene, de la scris la câteva renovări).  Aparent, m-am liniștit puțin zilele astea (aparent, desigur) și am revenit cu forțe proaspete, susținute în special de pisica familiei și de pasiunile mele pentru fizică, astronomie, filme & seriale etc.  Literatura nici nu poate fi adăugată pasiunilor. Ea e un stil de viață sau mai degrabă pentru mine, e însăși viața.  Dincolo de probabilități & statistici, show must go o...

În prag de sărbători

Image
 M-am duelat cu Chronos în ultima vreme și nu am mai fost prezentă aici, prinsă cu ale mele,    se-nțelege.  Iată că am reușit să ajung, printre picături, pe aceste file virtuale, în prag de sărbători. Zilele astea toți vom primi urările standard, mesajele de suflet/ apelurile crăciunistice, le vom sărbători, vom fi mai buni, mai voioși, mai obosiți, dar încântați de această perioadă a anului. Unii dintre noi vor continua să lucreze, alții își vor zdrobi energia în bucătărie, în conversații nesfârșite, în organizări. Puțin importă.  Cred cu toată ființa că fiecare prilej de bucurie e un motiv în plus să ne bucurăm de existența noastră și a celor dragi, de fiecare victorie (mică sau măreață), de fiecare răsărit care ne-a găsit respirând valuri de idei și imagini.  Doresc să spun doar atât: propun să ne bucurăm de fiecare moment pe care-l putem face mai bun prin prezență, mai strălucitor prin zâmbet, mai cald prin magia cuvintelor, acelea care în structura lo...

O plimbare prin „Pădurea Norvegiană”

Image
 Știai că formația Beatles are o piesă cu titlul „ Pădurea norvegiană” ? Nici eu nu am știut când am deschis prima pagină a acestui roman care se deschide cu ideea acestui cântec. Roman al melancoliei, al muzicii, al artei, al literaturii, al cărților, al peregrinării și al psihicului, „ Pădurea norvegiană” cere să fie descoperit cu și prin muzică.   Dacă prima pagină conferă impresia de roman pasiv căci Toru Watanabe, personajul principal este pasager al unui avion și rememorează întâmplările în centrul cărora s-a plasat acum optsprezece ani, de fapt, volumul se dovedește mai mult decât antrenant. Temele principale ale cărții aduc în prim-plan probleme sociale actuale într-un stil autentic, direct, nemijlocit, descriptiv până la limitele naturalului, dar fără a cădea în vulgaritate.  Sinuciderea, depresia, explorarea sexualității, moartea și fantezia sunt principalele teme care demonstrează imperfecțiunea umană care a existat dintotdeauna. Deși se vorbea prea puțin...