Zbor tomnatic spre cărți?
După ce am tweetuit despre tweet pe Twitter, firește, revin în miezul gândurilor mele ca să le antrenez în altă direcție: merită să (mai) zburăm în toamna lui 2022 spre/ cu & la cărți? Oare să ne punem din nou patinele imaginației spre povești plăsmuite și închise în cărți acum când suntem acoperiți de un vulcan de informații venite de pretutindeni? Creierul uman joacă șotron cu updates, deadlines, meetings, social media, Netflix, Disney Plus, HBO Max, Amazon Prime, bârfe, întâlniri amicale și familiale. Acestora li se adaugă un strop de viață sentimentală presărată cu drame și discuții și astfel completăm circularitatea unui creier încins și saturat de imagini de orice fel.
De ce ar mai citi un asemenea creier când e la un click distanță de orice poveste redată în imagini, trăsături faciale și verbale?
Ar mai găsi esența profunzimii într-o mică figură geometrică încorsetată cu o suită de cuvinte?
Secolele trecute au demonstrat cu vârf și îndesat dependența omului de povești, de eroi, de prezența sau absența moralei (re)găsite în acestea. Nu întâmplător o serie de legende, mituri, epopei au fost transmise pe cale orală de la o generație la alta. Poveștile ne-au modelat umanitatea, spiritul empatic, ne-au alimentat imaginația și ne-au creionat memoria.
În prezent, știm cum textele orale erau păstrate în versuri ca să cizeleze memoria și să dezvolte creativitatea. La fel de bine cunoaștem importanța cuvintelor, a discursului și cum acestea erau subiectul principal al artei oratorice și al adunării generale în diferite contexte. Un discurs persuasiv putea condamna la moarte un om sau să-i salveze viața.
Astăzi, cuvintele sunt la fel de semnificative. Nu există om care să nu facă uz de cuvinte în realitatea sa imediată. De la a obține o jucărie la a fi avansat într-o companie e o distanță de milioane de cuvinte care folosite eficient nu sunt decât o săritură de coardă, o țintă perfectă a săgeții numite cuvânt.
Prin urmare, a citi cărți (nu subtitrări) este (cel puțin pentru mine) una din trebuințele de care ar fi trebuit să pomenească prietenul nostru, Maslow.
Dincolo de piramida trebuințelor fiziologice și sociale redate de Maslow, aș adăuga trebuința principală de introversie redată prin a citi (multe) cărți.
Merită să citim cărți într-o societate care ne încalecă memoria cu tot soiul de oferte atractive menite să ne uniformizeze creierele?
Un mare, mare DA se prelinge în mintea mea căci a citi (indiferent de sezon, deci da, inclusiv toamna asta, inclusiv azi, inclusiv la ora asta-all inclusive) oferă nenumărate avantaje.
Pentru că spiritul meu îndărătnic nu se poate abține să nu-și lase mânuțele să alerge pe tastatură voi înșira (cu bun simț) câteva:
1. Îmbunătățirea memoriei
2. Dezvoltarea limbajului
3. Evoluția creativității și implicit a rezolvării de probleme
4. Creionarea spiritului empatic
5. Îmbogățirea cunoștiințelor (variază de la un domeniu la altul în funcție de cărțile citite)
6. Deschiderea unui orizont nelimitat de povești și personaje menite să redea lecții moralizatoare sau să îndepărteze sentimentul de solitudine
7. Formarea unor modele și roluri sociale
8. Refacerea realității intrinsece și extrinsece în care trăim.
9. Explorarea lumii în care trăim sub noi voci și perspective.
10. Metodă de divertisment pură fără a fi forțați să vedem/auzim reclame, să ne deplasăm direct sau să ne încărcăm aparatele (laptop, telefon etc).
Numărul avantajelor nu e încheiat, desigur, dar prefer să mă limitez aici ca să mă arunc în „Pădurea norvegiană” în care Murakami îmi promite o poveste într-un timp și spațiu pe care nu am apucat să le trăiesc. :)
Lectură minunată și un weekend tomnatic
cu arome plăcute,
Miss Secret
Comments
Post a Comment